Volumul acopera dezvoltarea constitutionala a Romaniei, de la primele proiecte de factura iluminista aparute in Principate (asa-zisele „politograme” si apoi Regulamentele Organice) si pana in prezent. Cartea nu este o simpla sinteza de istorie constitutionala sau de drept constitutional, ci o analiza critica si originala a evolutiei constitutionalismului si dreptului constitutional roman, din perspectiva decalajelor centru-periferie. 

Constitutionalismul de tip normativ, o creatie a Iluminismului tarziu, a aparut in America de Nord si Franta post-revolutionara, asadar intr-un cadru specific, al unor spatii puternic urbanizate si industrializate. Zone periferice ca spatiul civilizational romanesc au incercat sa se racordeze imitativ la centralitate, inclusiv prin adoptarea legilor fundamentale inspirate sau influentate de modele centrale. Si evenimentele constitutionale contemporane sunt tributare distinctiei centru-periferie, in masura in care criteriile de la Copenhaga si (in cazul Romaniei si Bulgariei) Mecanismul de Cooperare si Verificare au presupus aceasta distinctie. 

Decalajele sociale, educationale, economice au inraurit negativ asupra eficientei si efectivitatii normelor ca atare, ducand adesea la distorsiuni si instrumentalism. Volumul studiaza aceste discrepante si incercarile de a le acoperi si depasi prin instrumentele dreptului constitutional. Argumentul utilizeaza cadrele metodologice ale dreptului constitutional comparat si sociologiei constitutionale. Normele de drept sunt plasate in contextele specifice care le-au marcat evolutiile si involutiile.