Suntem la 100 de ani de cand Regatul Romaniei a preluat pentru prima data raspunderea suverana asupra teritoriilor locuite si de populatie de etnie maghiara din Transilvania si, partial, asupra unor astfel de teritorii din Banat si Partium. Cu toate ca, in atmosfera entuziasmanta a exercitarii dreptului wilsonian la autodeterminare, la Alba Iulia sau Paris s-au acordat garantii destul de generoase minoritatilor nationale, pentru a tempera temerile justificate de viitor ale acestora si, chiar daca unele dintre aceste garantii au fost prevazute si in tratatele de la Versailles, realitatea statutului juridic al minoritatilor la mijlocul anului 2020 ne arata – vrem sau nu vrem, acceptam sau negam  – o imagine pe alocuri sumbra si fara perspective.
Romania, actualmente, este adepta unei atitudini de reglementare juridica in domeniul minoritar de tip tolerativ, care, pe termen lung, tinteste asimilarea, indepartarea sau integrarea prin pierderea identitatii minoritatii maghiare, pe modelul minoritatii sasesti sau evreiesti  (in lb. germana: „duldendes Minderheitenrecht”). Prin prezenta carte dorim sa atragem atentia asupra unei alte cai practicabile, aceea a atitudinii de promovare, de dezvoltare care duce la coexistenta bazata pe respect si castig reciproc in perspectiva indelungata (in lb. germana: „förderndes Minderheitenrecht”).

Gyula FÁBIÁN

Capitolul I. Educatia in limba maghiara in Romania (András BETHLENDI, Zsolt ILYÉS)

Capitolul al II-lea. Drepturile lingvistice in administratia publica (András BETHLENDI) 

Capitolul al III-lea. Folosirea limbii materne in justitie (Andrea BOGDÁN) 

Capitolul al IV-lea. Autonomia culturala (Bálint KOVÁCS) 

Capitolul al V-lea. Folosirea simbolurilor (Előd PÁL) 

Capitolul al VI-lea. Autonomia teritoriala (Gyula FÁBIÁN) 

Capitolul al VII-lea. Retrocedarea bunurilor nationalizate de la cultele religioase minoritare (Emőd VERESS)